Nu sunt instanta moralizatoare. Nu arat cu degetul si nu reclam un comportament ca fiind incorect, injust, imoral, etc. Eu sunt un individ al Bucurestiului care este agresat de anumite gesturi. Atat.
In fapt, merg cu un pas mai departe: nici macar despre asta nu este vorba. Doar ca uneori imi e greu sa inteleg unele comportamente.
De exemplu: plonajrile inopinante ale unor deseuri din masinile aflate in trafic. Aflat la semafor, probabil iritat de traficul anevoios (pentru care este intotdeauna vinovata administratia si politia, niciodata acela care blocheaza intersectia fortand portocaliul ori soferul ce stationeaza pentru “mai putin de 5 minute” pe o artera sugrumata de trafic), acest sofer fumeaza tigara dupa tigara. Scrumiera masinii este limitata ca si volum, insa nervii soferului nu. Astfel ca, tigara dupa tigara, consuma sederea in trafic. Chistoc dupa chistoc - se ivesc pe carosabil urmele acestor frustrari. Aici am operat cu prezumtia de nevinovatie: vina o poarta scrumiera care si-a permis trufia de a nu fi fara fund pentru proprietarul iritat.
Daca nu este tigara, mai sunt doua lucruri care marcheaza trecerea soferului prin viata urbana – pet-ul ori ambalajul aruncat, fireste, tot pe geam. Este firesc: organismul uman este predispus deshidratarilor. Cu atat mai mult cu cat medicii imbie la 2 litri de lilchid pe zi. Oamenii disciplinati in fata sfaturilor profesionale, consuma lichide oriunde. Si nu se sfiesc sa arate asta. Ici colo, in plin trafic, peturi sinucigase zburda sub rotile paerticipantilor la trafic
Norma sociala indica cosul de gunoi ca si loc pentru depunerea deseurilor. Soferul este un individ caruia, in mod firesc, i se aplica acecasta norma. Concluzia fireasca: tomberonul lui devine orasul.
Cum de sunt eu iritata de un comportament de nu ma afecteaza in mod direct? Ok, ocolim discutiile cu clima, cu sfarsitul lumii din cauza incalzirii globale, cu gunoaiele ce sufoca, etc. Insa eu locuiesc in orasul pe care o categorie restransa de soferi (departe de mine gandul de a generalize abuziv!) il desconsidera si ii anuleaza calitatea de a nu fi o ghena de gunoi!
Ce vremi dureros de haioase traim: a nu fi tomberon este o calitate!
joi, 27 august 2009
sâmbătă, 22 august 2009
Blandete si revolta de biciclist.
Cu sau fara casti pe bicicleta, prin oras, fiecaruia dintre noi i-a trecut prin cap cel putin o data un gand de-al ei.
luni, 22 iunie 2009
Avem prea multe paduri!
Fratilor, la drujbe! Ar fi un zvon ca in Romania suprafata acoperita cu vegetatie forestiera este in jur de 26,7%, mult peste 0%! Asta inseamna ca la un pas din 4 ne-am putea lovi de un copac! Mama lui de copac! Jos cu el!
Nu conteaza ca odinioara eram la 80% suprafata impadurita, nu conteaza ca media europeana este la 33%, nu conteaza ca procentul de impadurire din tari cu conditii climatice si de relief similare este de 40-50% (47% in Austria sau 41% in Slovacia)! Nu conteaza ca pentru obtinerea unui aer curat specialistii recomanda un procent de impadurire de 35-40%! La drujbe! Pai de ce sa mai lasam ceva in picioare? Ca daca las eu, nu lasa vecinul! Asa ca mai bine taiem tot, sa stim o treaba!
Ce conteaza ca padurea joaca un rol central in circuitul carbonului in natura, ca influenteaza calitatea aerului pe care il respiram si a apei pe care o consumam, ca are rol de protectie impotriva eroziunii solului, a alunecarilor de teren si a desertificarii, ca este un rezervor de biodiversitate si de materii prime pentru industrie, turism, medicina, etc.?
La drujbe!
Ale dracu autoritati au lansat un program de impadurire care isi propune sa creasca suprafata impadurita a Romaniei la 35%, in 25 de ani! Diabolic plan! Noroc insa ca e doar pe hartie! Caci pentru asta ar fi fost nevoie de 2,000,000 hectare impadurite, iar media anuala ar fi fost de 80,000 hectare pe durata celor 25 de ani.
Iar Rapoartele privind Starea Padurilor 2005-2007 publicate de Ministerul Agriculturii arata un ritm real anual de impadurire mult mai mic decat cel propus: ~ 18,000 ha in 2004, 25,000 ha in 2005, 27,000 ha in 2006 si 22,000 ha in 2008.
Dupa ce terminam padurile din Romania, ne va fi mai greu sa-i dovedim pe finlandezi, suedezi sau alte tari neanderthale in ale civilizatiei si culturii pt mediu, care chiar impaduresc anual peste 100,000 hectare de padure!
Dar nu-mi fac griji, romanu-i inventiv, sa terminam intai cu padurile noastre!
La drujbe!
Finlanda impadureste anual aproximativ 130,000 hectare, Suedia 140,000 hectare, etc.
Nu conteaza ca odinioara eram la 80% suprafata impadurita, nu conteaza ca media europeana este la 33%, nu conteaza ca procentul de impadurire din tari cu conditii climatice si de relief similare este de 40-50% (47% in Austria sau 41% in Slovacia)! Nu conteaza ca pentru obtinerea unui aer curat specialistii recomanda un procent de impadurire de 35-40%! La drujbe! Pai de ce sa mai lasam ceva in picioare? Ca daca las eu, nu lasa vecinul! Asa ca mai bine taiem tot, sa stim o treaba!
Ce conteaza ca padurea joaca un rol central in circuitul carbonului in natura, ca influenteaza calitatea aerului pe care il respiram si a apei pe care o consumam, ca are rol de protectie impotriva eroziunii solului, a alunecarilor de teren si a desertificarii, ca este un rezervor de biodiversitate si de materii prime pentru industrie, turism, medicina, etc.?
La drujbe!
Ale dracu autoritati au lansat un program de impadurire care isi propune sa creasca suprafata impadurita a Romaniei la 35%, in 25 de ani! Diabolic plan! Noroc insa ca e doar pe hartie! Caci pentru asta ar fi fost nevoie de 2,000,000 hectare impadurite, iar media anuala ar fi fost de 80,000 hectare pe durata celor 25 de ani.
Iar Rapoartele privind Starea Padurilor 2005-2007 publicate de Ministerul Agriculturii arata un ritm real anual de impadurire mult mai mic decat cel propus: ~ 18,000 ha in 2004, 25,000 ha in 2005, 27,000 ha in 2006 si 22,000 ha in 2008.
Dupa ce terminam padurile din Romania, ne va fi mai greu sa-i dovedim pe finlandezi, suedezi sau alte tari neanderthale in ale civilizatiei si culturii pt mediu, care chiar impaduresc anual peste 100,000 hectare de padure!
Dar nu-mi fac griji, romanu-i inventiv, sa terminam intai cu padurile noastre!
La drujbe!
Finlanda impadureste anual aproximativ 130,000 hectare, Suedia 140,000 hectare, etc.
Si prea putin desert!
Suntem bucurosi ca am gasit solutia de a ajunge cu totii bogati! Am vazut la televizor ce fac petro-dolarii in peninsula arabica (insule imense facute de mana omului, cladiri cum nu se mai gasesc altundeva in lume, partie de ski in mijlocul desertului, etc), ne-am gandit bine si am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa ne facem si noi rost de desert, ca un prim pas catre zacamintele de petrol si implicit bani.
Si ne-am pus pe treaba! Am despadurit toata zona de sud a tarii, creand conditii favorabile desertificarii. In Bucuresti-Ilfov mai este 3% suprafata impadurita, 4% in Calarasi si Teleorman, 5% in Constanta si Braila, 6% in Ialomita, 8% in Galati si Olt, 10% in Giurgiu si Tulcea.
Studiile arata ca aproximativ o treime din teritoriul tarii (adica 7 milioane de hectare) sunt situate in zone cu risc de desertificare, iar 3 milioane de hectare sunt direct afecatate de desertificare.
"Sahara Olteniei" (o fasie de 30 kilometri latime, din zona Dunare - Craiova - Caracal) cuprinde in jur de 100.000 de hectare. Am taiat padurea pentru a aduce irigatiile in zona, si acum am distrus irigatiile pt a face loc nisipului.
Ca urmare, unii specilisti afirma ca in urmatorii ani productia cerealiera va scadea pana la 40% din cea actuala, iar ca in 20 de ani ne vom vedea visul cu ochii si vom putea merge pe strada imbracati in costum de beduin fara ca nimeni sa ne mai considere nebuni.
Sa vina nisipul!
Si ne-am pus pe treaba! Am despadurit toata zona de sud a tarii, creand conditii favorabile desertificarii. In Bucuresti-Ilfov mai este 3% suprafata impadurita, 4% in Calarasi si Teleorman, 5% in Constanta si Braila, 6% in Ialomita, 8% in Galati si Olt, 10% in Giurgiu si Tulcea.
Studiile arata ca aproximativ o treime din teritoriul tarii (adica 7 milioane de hectare) sunt situate in zone cu risc de desertificare, iar 3 milioane de hectare sunt direct afecatate de desertificare.
"Sahara Olteniei" (o fasie de 30 kilometri latime, din zona Dunare - Craiova - Caracal) cuprinde in jur de 100.000 de hectare. Am taiat padurea pentru a aduce irigatiile in zona, si acum am distrus irigatiile pt a face loc nisipului.
Ca urmare, unii specilisti afirma ca in urmatorii ani productia cerealiera va scadea pana la 40% din cea actuala, iar ca in 20 de ani ne vom vedea visul cu ochii si vom putea merge pe strada imbracati in costum de beduin fara ca nimeni sa ne mai considere nebuni.
Sa vina nisipul!
Cea mai curata capitala europeana
Fratilor, in sfarsit ii dovediram pe bulgari! Dupa ce ne-am caznit vreme de cativa ani, in sfarsit, Bucurestiul ocupa primul loc in cel mai recent top al oraselor poluate din UE, intrecand capitale precum Sofia, Atena sau Roma.
Principala sursa de poluare a Capitalei o reprezinta traficul rutier, responsabil pentru circa 70 la suta din impuritatile din aer. Centralele electrotermice, industria, santierele de constructie si unele instalatii de incalzire a locuintelor particulare ocupa, in ordine, urmatoarele patru locuri ale clasamentului.
Agentia pt protectia mediului a declarat ca, in Bucuresti, nivelul maxim admis de poluare cu noxe si praf este depasit frecvent, existand insa si cazuri in care nivelurile masurate impun chiar masuri urgente, depasind pragul de alerta reprezentat de dublul nivelului maxim admis.
Bucurestiul este unul dintre orasele in care nu-ti doresti sa locuiesti, Capitala avind 9,009 locuitori pe kilometru patrat. O comparatie cu marile metropole europene arata ca Berlinul are 3.905 de locuitori pe kmp, Viena 3.850, Budapesta - 3.674, iar Bratislava - 3.674 de locuitori pe kilometru patrat.
Spatiile verzi sunt pe cale de disparitie, praful e la el acasa, impreuna cu poluarea industriala si fonica, emisiile de dioxina, calitatea precara a aerului si a apei potabile.
In plus, Bucurestiu este singura capitala europeana fara statie de epurare a apei, motiv pentru care calitatea apei de la robinet este departe de normele cerute de Uniunea Europeana.
În aceste condiţii, Bucureştiul a devenit primul oraş din România care a fost dotat cu o reţea de monitorizare a calităţii aerului. Aceasta este alcătuită din opt staţii fixe de monitorizare, trei dintre ele menite să înregistreze posibilele poluări provenite din mediul industrial, două de la traficul rutier şi alte trei fiind staţii "de fond". Acestea sunt amplasate în zonele Lacul Morii (staţie de fond urban), Măgurele (staţie de fond suburban) şi Baloteşti (staţie de fond regional).
Astfel, în 11 martie 2008, între orele 21.00 şi 23.00, staţia de monitorizare din Drumul Taberei a indicat o cantitate medie de peste 400 de picograme de dioxid de azot pe metrul cub de aer, cu un vârf de 501, unde valoarea maximă admisă prin lege este de 200, iar pragul de alertă este de 400.
Principala sursa de poluare a Capitalei o reprezinta traficul rutier, responsabil pentru circa 70 la suta din impuritatile din aer. Centralele electrotermice, industria, santierele de constructie si unele instalatii de incalzire a locuintelor particulare ocupa, in ordine, urmatoarele patru locuri ale clasamentului.
Agentia pt protectia mediului a declarat ca, in Bucuresti, nivelul maxim admis de poluare cu noxe si praf este depasit frecvent, existand insa si cazuri in care nivelurile masurate impun chiar masuri urgente, depasind pragul de alerta reprezentat de dublul nivelului maxim admis.
Bucurestiul este unul dintre orasele in care nu-ti doresti sa locuiesti, Capitala avind 9,009 locuitori pe kilometru patrat. O comparatie cu marile metropole europene arata ca Berlinul are 3.905 de locuitori pe kmp, Viena 3.850, Budapesta - 3.674, iar Bratislava - 3.674 de locuitori pe kilometru patrat.
Spatiile verzi sunt pe cale de disparitie, praful e la el acasa, impreuna cu poluarea industriala si fonica, emisiile de dioxina, calitatea precara a aerului si a apei potabile.
In plus, Bucurestiu este singura capitala europeana fara statie de epurare a apei, motiv pentru care calitatea apei de la robinet este departe de normele cerute de Uniunea Europeana.
În aceste condiţii, Bucureştiul a devenit primul oraş din România care a fost dotat cu o reţea de monitorizare a calităţii aerului. Aceasta este alcătuită din opt staţii fixe de monitorizare, trei dintre ele menite să înregistreze posibilele poluări provenite din mediul industrial, două de la traficul rutier şi alte trei fiind staţii "de fond". Acestea sunt amplasate în zonele Lacul Morii (staţie de fond urban), Măgurele (staţie de fond suburban) şi Baloteşti (staţie de fond regional).
Astfel, în 11 martie 2008, între orele 21.00 şi 23.00, staţia de monitorizare din Drumul Taberei a indicat o cantitate medie de peste 400 de picograme de dioxid de azot pe metrul cub de aer, cu un vârf de 501, unde valoarea maximă admisă prin lege este de 200, iar pragul de alertă este de 400.
Si cea mai ne-poluata localitate din Europa
Copsa Mica s-a inscris cu succes pe harta reperelor europene, alaturi de Paris, Roma, Atena, Viena, etc.
Pt ca daca vrei sa vezi turnul Eiffel te duci la Paris, daca vrei sa vezi Coloseumul te duci la Roma, in timp ce daca vrei sa te sinucizi in cele mai cumplite chinuri te duci la Copsa Mica, sa respiri aerul cel mai bogat in dioxid de sulf, cadmiu si plumb din Europa.
Totul se datoreaza unei gandiri strategice de a iesi cu ceva in evidenta, indiferent daca e de bine sau de rau. De noi sa se auda!
Fabrica de prelucrare a zincului si plumbului inaugurată în 1939 si fabrica de negru de fum au “lucrat” la capacitate maxima pentru un aer de calitate cum altul nu-i. Dacă în 1977 concentraţia dioxidului de sulf era de 2,8 ori mai mare decât cea maxim admisă, în 1987 devenise de 13,2 ori mai mare. Aceleaşi niveluri ridicate de poluare întâlnim şi în râul Târnava Mare, unde cadmiul se găsea într-o concentraţie de 7,3 ori mai mare decât limita admisă. La nivelul solului, situaţia a fost şi mai gravă – se ajungea în unele locuri şi la depăşirea STAS-urilor de 55,3 ori atât în cantitatea de plumb, cât şi în cea de cadmiu la hectar.
Acidul sulfuric format prin dizolvarea dioxidului de sulf în picăturile de rouă reprezintă cauza pentru care albinele nu pot trăi pe o suprafaţă cu raza de 15 km în jurul localităţii Copşa Mică.
Inhalat în atmosferă sau depus pe plantele consumate drept hrană, plumbul cauzează afecţiuni cronice, ca tumefierea articulaţiilor, deficienţă respiratorie sau paralizia muşchiului laringian. Cadmiul şi zincul sunt principalii vinovaţi pentru afecţiunile digestive. Nichelul este declanşatorul cancerului pulmonar. Intoxicaţia cu mercur produce grave leziuni sistemului nervos. Si toate aceste elemente le gasim din belsug la Copşa Mică!
Pt ca daca vrei sa vezi turnul Eiffel te duci la Paris, daca vrei sa vezi Coloseumul te duci la Roma, in timp ce daca vrei sa te sinucizi in cele mai cumplite chinuri te duci la Copsa Mica, sa respiri aerul cel mai bogat in dioxid de sulf, cadmiu si plumb din Europa.
Totul se datoreaza unei gandiri strategice de a iesi cu ceva in evidenta, indiferent daca e de bine sau de rau. De noi sa se auda!
Fabrica de prelucrare a zincului si plumbului inaugurată în 1939 si fabrica de negru de fum au “lucrat” la capacitate maxima pentru un aer de calitate cum altul nu-i. Dacă în 1977 concentraţia dioxidului de sulf era de 2,8 ori mai mare decât cea maxim admisă, în 1987 devenise de 13,2 ori mai mare. Aceleaşi niveluri ridicate de poluare întâlnim şi în râul Târnava Mare, unde cadmiul se găsea într-o concentraţie de 7,3 ori mai mare decât limita admisă. La nivelul solului, situaţia a fost şi mai gravă – se ajungea în unele locuri şi la depăşirea STAS-urilor de 55,3 ori atât în cantitatea de plumb, cât şi în cea de cadmiu la hectar.
Acidul sulfuric format prin dizolvarea dioxidului de sulf în picăturile de rouă reprezintă cauza pentru care albinele nu pot trăi pe o suprafaţă cu raza de 15 km în jurul localităţii Copşa Mică.
Inhalat în atmosferă sau depus pe plantele consumate drept hrană, plumbul cauzează afecţiuni cronice, ca tumefierea articulaţiilor, deficienţă respiratorie sau paralizia muşchiului laringian. Cadmiul şi zincul sunt principalii vinovaţi pentru afecţiunile digestive. Nichelul este declanşatorul cancerului pulmonar. Intoxicaţia cu mercur produce grave leziuni sistemului nervos. Si toate aceste elemente le gasim din belsug la Copşa Mică!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)